I think I'm a bit tired to try and maintain this relationship through voicemail messages...And it only works one way apparently
Wednesday, 10 November 2010
Tuesday, 9 November 2010
M.D
De cand m-am intors te-am cautat in cotloanele mintii mele. Am incercat sa nu ma gandesc la tine insa imi aduc aminte de fiecare clipa petrecuta impreuna. Tigara se fumeaza singura in timp ce stau pe geam si ma uit cu ochi senini la statia de ratb de unde imi faceai cu mana.
Am incetat de mult sa ma mai gandesc "de ce?", si "cum" si sa accept ca de fiecare data cand o sa te vad o sa fii din ce in ce mai strain de mine si de esenta mea
Si totusi imi aduc aminte de un zambet, de cum obisnuiai sa ma strangi in brate, cum ma tineai de mana.
Te-am cautat prea mult in constiinta mea, pana ce te-ai materializat intr-o realitate trista, acoperita de frunzele aramii ale toamnei, o stafie unui trecut insa si fundamentul existentei mele de acum.
Poate in adancul inimii mele inca mai existi plapand, pentru ca fiecare obiect din jurul meu acum imi aduce aminte de tine....Si se intampla ca numai aici, in aceasta camera, in acest pat sa imi fie dor de tine mai mult ca niciodata.
Si cu toata amaraciunea sentimentelor, totusi visam ca o sa te gasesc in fata blocului, asteptandu-ma sprijinit de gardul parculetului nostru. Eu sa pasesc spre tine, in rochia mea de teatru, intr-un fel in care nu mai m-ai vazut niciodata, si tu sa ma iei de mana si sa ne asezam pe o banca.
Tu mi-ai fi spus ca ai vrea sa te muti stiii tu unde, eu ti-as fi zis ca sunt fericita unde sunt. Mi-ai fi adus aminte de ea, insa eu ti l-as fi prezentat pe el :).Mi-ai fi spus ca ai tinut la mine si eu ti-as fi recunoscut ca poate inca imi mai palpita inima cand te vad.
Insa, nu are rost sa ma chinui cu imagini care nu o sa aiba loc. Desi ne-am cunscut odata, acum suntem ca niste straini...am lasat greselile trecutului sa ne copleseasca prezentul...desi se mai intampla sa ne vedem o data la doi ani...Insa mai am rabdare..inca 2 ani si poate o sa iti mai aduci aminte de mine , de noi
A la prochaine fois, M.D
Am incetat de mult sa ma mai gandesc "de ce?", si "cum" si sa accept ca de fiecare data cand o sa te vad o sa fii din ce in ce mai strain de mine si de esenta mea
Si totusi imi aduc aminte de un zambet, de cum obisnuiai sa ma strangi in brate, cum ma tineai de mana.
Te-am cautat prea mult in constiinta mea, pana ce te-ai materializat intr-o realitate trista, acoperita de frunzele aramii ale toamnei, o stafie unui trecut insa si fundamentul existentei mele de acum.
Poate in adancul inimii mele inca mai existi plapand, pentru ca fiecare obiect din jurul meu acum imi aduce aminte de tine....Si se intampla ca numai aici, in aceasta camera, in acest pat sa imi fie dor de tine mai mult ca niciodata.
Si cu toata amaraciunea sentimentelor, totusi visam ca o sa te gasesc in fata blocului, asteptandu-ma sprijinit de gardul parculetului nostru. Eu sa pasesc spre tine, in rochia mea de teatru, intr-un fel in care nu mai m-ai vazut niciodata, si tu sa ma iei de mana si sa ne asezam pe o banca.
Tu mi-ai fi spus ca ai vrea sa te muti stiii tu unde, eu ti-as fi zis ca sunt fericita unde sunt. Mi-ai fi adus aminte de ea, insa eu ti l-as fi prezentat pe el :).Mi-ai fi spus ca ai tinut la mine si eu ti-as fi recunoscut ca poate inca imi mai palpita inima cand te vad.
Insa, nu are rost sa ma chinui cu imagini care nu o sa aiba loc. Desi ne-am cunscut odata, acum suntem ca niste straini...am lasat greselile trecutului sa ne copleseasca prezentul...desi se mai intampla sa ne vedem o data la doi ani...Insa mai am rabdare..inca 2 ani si poate o sa iti mai aduci aminte de mine , de noi
A la prochaine fois, M.D
Subscribe to:
Posts (Atom)